miercuri, 3 iunie 2020

Ce este un haiku modern

N-am mai postat pentru ca intre timp am mai citit si priceput cate ceva despre haiku.

O prima concluzie la care am ajuns este ca toate incercarile mele anterioare nu se pot incadra in acest gen, decat din punct de vedere al constructiei in trei versuri de cate, respectiv, 5 - 7 - 5 silabe. Motivul este foarte serios: in haiku nu sunt admise metaforele. Ori, in cazul meu, unele metafore sunt cat casa.

Ce am mai aflat si sper sa am in vedere de acum inainte. Teoria suna cam asa: un haiku este alcatuit din doua parti: un fragment (tema) si o sintagma inspirata de fragment. Riscand sa devin plicticos prin repetare, fragmentul configureaza dispoziţia sau ambianta generala a poemului, in timp ce sintagma se concentreaza pe ceva foarte special care are loc in prezent, un detaliu pentru care doar cateva cuvinte sunt folosite pentru a “picta” tabloul.

Cu toata simplitatea sa, un haiku este o poezie virila, o meditatie asupra sortii omului in universul mic si mare, alaturi de celelalte vietuitoare si plante, care surprinde desfasurarea vietii umane in mijlocul fenomenelor.

In prezent, arta moderna incearca – se pare – sa elimine limitele legate de tiparul 5-7-5 al silabelor, mai ales pentru ca in japoneza, spre deosebire de alte limbi, toate silabele sunt egale. Apar astfel noi reguli care lasa mai libera imaginatia artistului sa se concentreze asupra continutului, nu a numarului de silabe. Sigur, variatia numarului de silabe nu este foarte mare, deoarece menirea unui haiku este sa spuna cat mai multe in cat mai putine cuvinte (silabe)

haiku filozofie de viata meditatie naturaDesi numarul de silabe poate varia in fiecare vers sau chiar in totalitate, desi o compunere moderna poate avea numai doua versuri, un poem se incadreaza in 'categoria' haiku numai daca constructia sa este realizata dupa regula fragment-sintagma.

Gata cu teoria, oricum peste ceva vreme o voi intelege cu totul altfel. Hadeti sa va dau un un exemplu personal.

dupa furtuna -
ingramadite sub pomi
corcodusele

luni, 11 mai 2020

Seara la mare din nou

Imi place din ce in ce mai mult genul haiku. Trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca el inca nu ma place pe mine. Mai sunt multe lucruri asupra caruia sa ne punem de acord, dar timpul merge inainte si vom gasi caile de conciliere.

Cu cateva zile in urma am fost bucuros pentru:

seară la mare -
aripi largi de pescăruși
şi nori plutitori.

Compunere fara verb, imagine interesanta.
reteta poezie seara la mare limbaj si meditatie

Cineva mi-a atras atentia ca un haiku este o poezie a simţurilor, care surprind in mod misterios realitatea, nicidecum o poezie a limbajului. Prin urmare este de dorit sa se evite referiri la pescărusi cu „aripi largi” si nori „plutitori”. Acestea sunt sunt expresii poetice. In haiku limbajul folosit trebuie să fie simplu si trebuie sa stimuleze mai mult meditatia decat simturile. Fara epitete si alte figuri de stil, in masura posibilului fireste, din moment de poezia europeana este ce este tocmai datorita figurilor de stil.

Ciudati japonezii astia, cu poezia lor care de fapt nu e poezie. Dar trebuie sa le dam dreptate sau macar sa admitem ca ei o stiu mai bine din moment ce este a lor.

Spre comparatie, iata formula ajustata la care am ajuns:

seară la mare -
scări de valuri coborând
norii către mal.

Sau poate, ca sa tinem cat mai mult aproape de varianta de plecare:

seară la mare -
trei pescăruși coborând
norii către mal.




duminică, 10 mai 2020

Versuri de ocazie

A fost odata un Dănel T. Haios si nerabdator in felul lui de a fi, nu l-am cunoscut prea bine, desi am avut ocazia. Cred ca ar fi fost si greu, mai greu ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea. Daca ar fi trebuit sa-mi ascund fata si sa numar cu voce tare pana la cincizeci sau o suta, ar fi durat apoi o vesnicie sa-l descopar pe Dănel cel Ascuns.

Am tot amanat sa ma acopar, pana in ziua in care, intamplarea parsiva mi-a convins ca n-am incotro si ca trebuie sa ma obisnuiesc ca opt ore sa-l vad aproape in permanenta.

Si totusi Dănel cel Ascuns, era simpatic intr-un fel, mai bine zis pana intr-un fel. Sustinea ca dupa ce va muri sa nu dam un ban pe creierul lui pentru ca era deja folosit.

Aproape in fiecare dimineata ne spunea:  "Aseara am fost la teatru/film/bar cu o prietena". Bineinteles ca aceasta prietena nici nu exista si ca de fapt statuse acasa fiind ocupat cu mutatul mobilei. Si chiar daca, prin absurd, lucrurile statusera intocmai asa, tot nu reuseam sa intelegem de ce la intrebarea logica: "Si?", urma invariabil raspunsul: "Si nimic".

versuri de ocazie pentru prietenie si alte sentimenteUneori scria pe niste foi, pe care le pitea repede intr-un sertar. Sigur ca firile noastre de cutezatori au infruntat toate pericolele si am citit foile acelea intr-un momnent de absenta. Greu de retinut mare lucru in cele cateva minute avute la dispozitie.

Imi aduc totusi aminte un vers: "Vantul calca prin padure cu picioare de pelin".

Si chiar o strofa dintr-o poezie cu inca alte doua:

Asa stau eu si ma mir
Cum de sus ma ploua.
Mandra mea e-n cimitir
Si imparte oua.

sâmbătă, 9 mai 2020

Vata de zi cu zi - cea mai simpla reteta de poezie

De la Titi, un coleg de liceu, am aflat despre Florea. Florea, si nu mai stiu cum, era un poet ultracunoscut la locul lui de munca. Dupa portar si secretara, el urma in topul de popularitate. Un tip inaltut, osos, cu niste pumni neobisnuit de mari, care te masura atent din spatele unor ochi mereu atenti. Te aborda simplu si fara introduceri dupa o zmucitura prealabila a capului.

Mai era si poet pe deasupra, de unde i se tragea si marea notorietate. Aproape in permanenta se exprima in versuri, dezinvolt si cu o mare usurinta. Multe din creatiile lui erau celebre, fiind cunoscute de aproape toti colegii sai de munca. Poeziile nu erau rupte de realitate si el, Florea, era personajul central mereu in interactiune si contradictie cu reguli si intamplari adevarate din intreprinderea in care lucra. Nu le scria pe hartie, ci le avea in cap pe toate, in fond era vorba despre viata lui.

Poeziile sale erau lungi, descriptive si numele ii aparea intotdeauna in cuprinsul celui de-al doilea vers, de regula la inceput.

De trei zile, chin si vai
reteta pentru poezie retete de bucatarieFlorea are guturai.

Nefiind niciodata coleg de munca cu Florea, n-am invatat poezia pe dinafara si nu-mi amintesc mai mult, dar va puteti da seama cam despre ce ar putea fi vorba.

Intr-o zi cu treburi multe,
Florea se plimba prin curte.

Era inceputul unei povesti lungi si incurcate despre o piesa demontata de pe o masina si de care nimeni nu a avut grija sa o puna undeva la pastrare. Considerata abandonata si fara importanta, Florea a luat-o si vandut-o cuiva pe 25 de lei (in banii de atunci erau 3 kg de zahar). Dupa ceva vreme, cineva si-a adus aminte de piesa, iar Florea in inocenta lui de poet a recunoscut ca el a profitat de situatie. Si de aici, un sir intreg de intamplari nefericite, intalniri cu seful de personal si directorul, presiuni si amenintari, rezumate astfel in final:

Dac-o fi asa sa fie,
Florea merge-n puscarie.

joi, 7 mai 2020

Veti simti o ploaie rece de toamna

V-am prezentat ceva mai inainte prima mea poezie. Aveam cam 12 ani pe vremea aceea. De atunci, am tot cochetat cu fenomenul, fara a face din el un obiectiv fundamental al existentei mele. Din cand in cand deschideam un dosar ca sa arunc o privire. Uneori chiar mai adaugam o fila-doua. Am depasit de cateva ori faza de 'dosar' inspre revista scolii, dar in afara de orgoliu, nimic semnificativ de semnalat. Dar cea mai mare parte din timp dosarul a stat cuminte pe un raft al bibliotecii.

Ca sa fiu pe deplin sincer, in sinea mea anticipam ca va veni candva un moment de reapropiere cu poezia. Mai precis, ar trebui sa spun ca de fapt mi-l doream intr-un mod inconstient.

Asta m-a facut sa caut compania unor colectivitati care aveau mai mult sau mai putin explicit aceasta preocupare. E plin internetul, numai sa ai curajul sa cauti.

Si cine cauta, gaseste. Iar pandemia asta m-a tot imbodit sa fac orice ca sa-mi omor timpul cu ceva. Prin urmare m-am decis sa colaborez pe un blog. Pentru inceput cu trei randuri, adica un haiku, lasand pentru mai tarziu piesele mai grele (de fapt, mai lungi).

Azi dimineata am postat o dilema de haiku pe care il consideram ca pe ceva bine facut. L-ati vazut in postarea de ieri.

Lacrimi dinspre nori.
Ochii cerului plangand
Pe obrazul meu.

Ploaie de toamna revista scoala talent metafora talentAm avut si vizitatori si comentarii. Oamenii, cumsecade, m-au incurajat. Am primit si un comentariu critic, dar foarte util. In haiku nu se folosesc metafore. Daca le folosesti, rezultatul nu este haiku, ci orice altceva. Asta m-a pus pe ganduri si am sucit problema aproape toata noaptea. De fapt am sucit cateva cuvinte ca sunt noua de toate. In final a iesit cu totul altceva, desi am schimbat doar patru cuvinte. 

Ploaie de toamna.
Norii cerului prea reci
Pe obrazul meu.

Nu stiu daca e mai bun, dar parca e mai haiku.


marți, 5 mai 2020

Dilema in plin haiku

Unele natii sunt foarte secretoase, mergand pana intr-acolo incat inventeaza tot felul de sisteme de siguranta prin care esti tinut la distanta si nu esti lasat sa-ti bagi nasul in toate treburile lor.

Anglo-saxonii, de exemplu, au sistemul lor de unitati inca din 1066, de pe vremea lui Wilhelm Cuceritorul, sistem care a fost impus in tot Imperiul. Acum Marea Britanie, Statele Unite, Canada si intreg Commonwealth-ul alcatuiesc o lume masurata in toli, uncii si barili si in care nu poti patrunde prea usor cu metrul si kilogramul.

Mai pe langa noi, la rasarit, rusii au ales sa aiba un ecartament mai larg la calea ferata. Ajungi cu trenul tau la frontiera si trebuie sa te opresti pentru ca nu poti merge mai departe. La ei liniile sunt mai late si nu poti da navala asa cum vrei tu.

Japonezii au chestiunile lor ciudate pe care este greu sa le intelegi din prima. De multe ori nu le intelegi oricat te-ai stradui, pentru ca unele sunt forme originale de autoprotectie

haiku specialitate poezie traditionala japonezaHaiku, un astfel de caz, este un gen traditional de poezie japoneza neobisnuit pentru firea noastra de europeni. Nu exista titlu, nu exista post scriptum, doar trei versuri alcatuite din 17 silabe repartizate astfel: cate 5 in primul si ultimul vers si restul de 7 in al doilea. Japoneza este o limba prin excelenta silabica in interiorul careia tiparul 5-7-5 creeaza, probabil, un anumit ritm sau cadenta, o anumita melodicitate.

Atins de pana poeziei, am mai citit si eu pe ici-pe colo. Odata ajuns la Haiku am stat nedumerit o vreme pana cand am constatat ca acesta este de fapt un sistem prin care cultura japoneza se protejeaza de celelalte culturi.

Sa fiu mai clar. Matsuo Bashō este considerat maestrul suprem al poeziei haiku. Iata unul dintre cel mai reusit haiku al sau

Norii, cand și cand,
Acopera luna
Improspatand lumina privirii.

Imaginea e frumoasa, nimic de zis, dar ce observam? Primul vers are 5 silabe, al doilea numai 6, iar al treilea se duce pe la 10.  Traducatorul s-a straduit sa ne transmita imaginea, dar a sarit din tipare. Nici totalul de 17 silabe nu e respectat. Adica, ce avem noi e haiku, dar nu-i haiku 5-7-5.

Sa o luam invers. Cum ziceam, candva am aflat si eu de haiku si iata dovada:

Lacrimi dinspre nori.
Ochii cerului plangand
Pe obrazul meu.

Pana mai acum cateva secunde inca nu se obosise nimeni sa-l traduca in japoneza, dar daca ar face-o respectand imaginea, sunt convins ca ar incalca tiparul. Adica, la noi e haiku 5-7-5, dar la ei nu-i haiku.

Eficient acest sistem de protectie, ce ziceti? Exact cum obisnuia sa spuna un amic de-al meu acum vreo 20 de ani cand ii ceream o parere: 'E asa, dar nu-i asa'.

luni, 4 mai 2020

Prima poezie


 Daca este vorba sa depanam amintiri, apoi aici ati nimerit foarte bine. Desi sunt la o varsta respectabila, stau inca bine cu memoria. Chiar prea bine ar zice unii. 

Apoi am si ce povesti, ca n-am fost facut sa stau locului, ci m-am bagat din curiozitate, talent si prostie (uneori toate la un loc) in tot felul de chestii. Unele placute, altele mai putin. Din unele am iesit bine, din altele sifonat rau de tot. Ce este mai grav, este ca nu intotdeauna am invatat ceva. Altfel nu le-as fi repetat. C'est la vie, toujours parșivă.

Pe urma, mie imi place sa scriu, simt chiar o relaxare. Pot chiar spune ca ma exprim mai bine in scris. Asa am ocaza sa citesc o data ce-am scris si sa mai 'aduc din condei'. Verba volant, si trebuie sa ai minte maxima sa cuprinzi dintr-o suflare tot ce trebuie spus prin viu grai. Ceea ce, cu sincera parere de rau, nu este cazul meu.

versuri si poezii scrise de poeti cu talent si faraPrima poezie am scris-o prin clasa a 5-a. Abia aflasem ca romanul s-a nascut poet si tinem mult sa confirm ca este adevarat. Debutul s-a produs in timpul unei ore de educatie fizica, in conditii cu totul specifice. Se intampla ca doua clase, a V-a B si a VI-a A, sa aiba ora de sport in acelasi timp. Cei doi profesori au decis sa organizeze un meci de fotbal intre cele doua clase. Ca sa nu fie prea multa puradime pe teren, fetele au fost trecute din prima la galerie (sa mai spuna cineva ca majoretele n-au traditie in Romania). 

Cu baietii a fost un pic mai complicat, pentru ca a fost nevoie de un pic de selectie. In primul rand au fost trimisi la galerie cei dolofani. Apoi a venit momentul cand colectivul i-a exclus pe cei care nu stiau cu bașica. Cum eu faceam parte din ambele tabere, am fost asezat langa fete. Dar pentru ca eram bunicel la celelalte materii, am fost acreditat sa scriu despre eveniment in gazeta de perete a clasei.

Cei de clasa a VI-a s-au descurcat mai bine in teren, probabil ca mai jucasera si alta data. Colegii mei alergau cu totii ca niste capiati dupa mingea care era doar una singura. Fara mine in teren, au fost vanturati ca pleava, un scor de maidan. Pe margine, eu eram furios pe toata lumea. Pe cei din a VI-a ca ne umilisera, pe ai mei din a V-a ca ma dadusera afara. Spre sfarsitul meciului, sufletul meu de roman a vibrat revarsand in juru-i geniu, talent si frustrare:

Pionieri din clasa noastra,
Adunati-va cu toti
Si-nvatati echipa voastra
Sa joace la doua porti

Si pentru ca razbunarea sa fie completa, a doua zi am publicat poezia la Gazeta de Perete a clasei. Dupa cum vedeti, ca poet am ștate vechi si un CV solid. Va astept la dezbateri si contraziceri. Nu ezitati, raspund la provocari.

Ce este un haiku modern