Au fost zile cu ploi infernale, zile care parca nu se mai terminau. La fel si ploile, veneau oricand si de oriunde. Cel putin asa se vedea de la fereastra mea, privind in cartierul meu Crucea de piatra, altul nu cel din Bucuresti.
plouă adânc
prin curți înecate nici câini nu mai latră
cojite din ziduri ies umbrele-n gând
plutește rigola în apă curgând
și plouă adânc peste crucea de piatră
nici ziua nici noaptea nu cad la răscruce
de jur împrejur e un fum stins în creci
șiroaie de mâl spală ulițe reci
neliniști în case cât ploaia aduce
nori grei zac în drum prăbușiți de umbrele
alunecă pașii cu frică târșiti
din ramuri cad muguri de ploaie sfârșiți
scrâsnesc pe la porți ferecate zăbrele
Dupa cum vedeti, in ploaie poezia nu se uda, creste doar precum ciupercile
Din totdeauna am iubit poezia. Si atunci cand a fost sincera cu mine si atunci cand n-a fost. Ma intreb cat de sincer am fost eu cu ea. Voi incerca acum sa spun ce gandesc fara ocolisuri. Pare un gest nebunesc dar poate ca merita.
vineri, 26 iunie 2020
miercuri, 3 iunie 2020
Ce este un haiku modern
N-am mai postat pentru ca intre timp am mai citit si priceput cate ceva despre haiku.
O prima concluzie la care am ajuns este ca toate incercarile mele anterioare nu se pot incadra in acest gen, decat din punct de vedere al constructiei in trei versuri de cate, respectiv, 5 - 7 - 5 silabe. Motivul este foarte serios: in haiku nu sunt admise metaforele. Ori, in cazul meu, unele metafore sunt cat casa.
Ce am mai aflat si sper sa am in vedere de acum inainte. Teoria suna cam asa: un haiku este alcatuit din doua parti: un fragment (tema) si o sintagma inspirata de fragment. Riscand sa devin plicticos prin repetare, fragmentul configureaza dispoziţia sau ambianta generala a poemului, in timp ce sintagma se concentreaza pe ceva foarte special care are loc in prezent, un detaliu pentru care doar cateva cuvinte sunt folosite pentru a “picta” tabloul.
Cu toata simplitatea sa, un haiku este o poezie virila, o meditatie asupra sortii omului in universul mic si mare, alaturi de celelalte vietuitoare si plante, care surprinde desfasurarea vietii umane in mijlocul fenomenelor.
In prezent, arta moderna incearca – se pare – sa elimine limitele legate de tiparul 5-7-5 al silabelor, mai ales pentru ca in japoneza, spre deosebire de alte limbi, toate silabele sunt egale. Apar astfel noi reguli care lasa mai libera imaginatia artistului sa se concentreze asupra continutului, nu a numarului de silabe. Sigur, variatia numarului de silabe nu este foarte mare, deoarece menirea unui haiku este sa spuna cat mai multe in cat mai putine cuvinte (silabe)
Desi numarul de silabe poate varia in fiecare vers sau chiar in totalitate, desi o compunere moderna poate avea numai doua versuri, un poem se incadreaza in 'categoria' haiku numai daca constructia sa este realizata dupa regula fragment-sintagma.
Gata cu teoria, oricum peste ceva vreme o voi intelege cu totul altfel. Hadeti sa va dau un un exemplu personal.
dupa furtuna -
ingramadite sub pomi
corcodusele
O prima concluzie la care am ajuns este ca toate incercarile mele anterioare nu se pot incadra in acest gen, decat din punct de vedere al constructiei in trei versuri de cate, respectiv, 5 - 7 - 5 silabe. Motivul este foarte serios: in haiku nu sunt admise metaforele. Ori, in cazul meu, unele metafore sunt cat casa.
Ce am mai aflat si sper sa am in vedere de acum inainte. Teoria suna cam asa: un haiku este alcatuit din doua parti: un fragment (tema) si o sintagma inspirata de fragment. Riscand sa devin plicticos prin repetare, fragmentul configureaza dispoziţia sau ambianta generala a poemului, in timp ce sintagma se concentreaza pe ceva foarte special care are loc in prezent, un detaliu pentru care doar cateva cuvinte sunt folosite pentru a “picta” tabloul.
Cu toata simplitatea sa, un haiku este o poezie virila, o meditatie asupra sortii omului in universul mic si mare, alaturi de celelalte vietuitoare si plante, care surprinde desfasurarea vietii umane in mijlocul fenomenelor.
In prezent, arta moderna incearca – se pare – sa elimine limitele legate de tiparul 5-7-5 al silabelor, mai ales pentru ca in japoneza, spre deosebire de alte limbi, toate silabele sunt egale. Apar astfel noi reguli care lasa mai libera imaginatia artistului sa se concentreze asupra continutului, nu a numarului de silabe. Sigur, variatia numarului de silabe nu este foarte mare, deoarece menirea unui haiku este sa spuna cat mai multe in cat mai putine cuvinte (silabe)

Gata cu teoria, oricum peste ceva vreme o voi intelege cu totul altfel. Hadeti sa va dau un un exemplu personal.
dupa furtuna -
ingramadite sub pomi
corcodusele
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Unele natii sunt foarte secretoase, mergand pana intr-acolo incat inventeaza tot felul de sisteme de siguranta prin care esti tinut la dista...
-
De mai mult de o jumatate de an stau departe de inspiratie. Sau, mai degraba, inspiratia sta departe de mine. Cel mai sigur, eu sunt princi...
-
Daca as vrea sa ma dau rotund, as spune ca de vorbă cu sinele se mai numește si introspecție, dar eu am stat dor de vorba cu mine insumi. Ni...