De mai mult de o jumatate de an stau departe de inspiratie. Sau, mai degraba, inspiratia sta departe de mine.
Cel mai sigur, eu sunt principalul vinovat. Imi tot caut o poteca spre originalitate si nu o gasesc. Poate ca trebuia sa o caut cu mult timp inainte, dar am abandonat gandul si intentia timp de aproape 40 de ani. Acum nu mai este timp destul pentru cautari. Sau sunt prea multe cautari care se cer urmate.
Cu peste un an in urma mi-au fost admise doua poeme in Viata Romaneasca. Mi-ar placea sa cred ca este un lucru deosebit. Dar in loc sa ma stimuleze, mai rau m-a rasucit in jurul axei. Poate ca nici nu este un lucru deosebit asa cum cred eu.
Candva, imi pusesem in gand aduc la lumina niste amintiri despre bunicul meu si satul lui, sat in care am petrecut multi ani pana sa ajung bun de scoala. Lucruri pe care le-am trait, lucruri pe care doar le-am auzit de la altii.Ce mai tin si eu minte. Poate ca le voi aduna intr-un volum, mai ales daca voi gasi pe cineva care sa adauge niste imagini potrivit de naive. Sa vadem. Ar fi nevoie si de o prefata scrisa mai cu dichis
Iata mai jos, ultima amintire. In minte ma mai zgandara una, dar nu stiu cand o voi asterne pe hartie. Sper sa nu fie mult de asteptat, mai treceti pe aici.
Cicerone, poștașul
Când surprinde spontanul din spiritul uman, din lumescul extraordinar de la îndemână, scrierea devine postulat și ne transpune cu adevărat în autentic. Este și cazul relatării despre acest extraordinar Cicerone, drumețul neobosit, umbra cea senină de dincolo de poștașul ignorant, care umblă la niște resorturi interioare, cu disciplina „omului care aduce ploaia”. Uneori pe cea ostilă și neașteptată, alteori pe cea binecuvântată. Ar fi păcat să nu-și continue drumul, ar fi păcat să nu-și mai arate talentul de a ști să vorbească prin fapte, cu țelului de a schimba mentalități. Sunt atâtea de învățat din sensurile pe care ni le oferă pe tavă trecutele întâmplări!
RăspundețiȘtergereMultumesc Manuela. Imi pare rau ca am gasit comentariul tau atat de tarziu, dar in ultima vreme ma pierd in locurile in care ma caut. Despre Cicerone, dar si despre multi altii, as mai avea multe de spus. Sper ca timpul sa fie de partea mea. Ma bucura prezenta ta aici si promit sa o caut mai des.
Ștergere