De la Titi, un coleg de liceu, am aflat despre Florea. Florea, si nu mai stiu cum, era un poet ultracunoscut la locul lui de munca. Dupa portar si secretara, el urma in topul de popularitate. Un tip inaltut, osos, cu niste pumni neobisnuit de mari, care te masura atent din spatele unor ochi mereu atenti. Te aborda simplu si fara introduceri dupa o zmucitura prealabila a capului.
Mai era si poet pe deasupra, de unde i se tragea si marea notorietate. Aproape in permanenta se exprima in versuri, dezinvolt si cu o mare usurinta. Multe din creatiile lui erau celebre, fiind cunoscute de aproape toti colegii sai de munca. Poeziile nu erau rupte de realitate si el, Florea, era personajul central mereu in interactiune si contradictie cu reguli si intamplari adevarate din intreprinderea in care lucra. Nu le scria pe hartie, ci le avea in cap pe toate, in fond era vorba despre viata lui.
Poeziile sale erau lungi, descriptive si numele ii aparea intotdeauna in cuprinsul celui de-al doilea vers, de regula la inceput.
De trei zile, chin si vai
Florea are guturai.
Nefiind niciodata coleg de munca cu Florea, n-am invatat poezia pe dinafara si nu-mi amintesc mai mult, dar va puteti da seama cam despre ce ar putea fi vorba.
Intr-o zi cu treburi multe,
Florea se plimba prin curte.
Era inceputul unei povesti lungi si incurcate despre o piesa demontata de pe o masina si de care nimeni nu a avut grija sa o puna undeva la pastrare. Considerata abandonata si fara importanta, Florea a luat-o si vandut-o cuiva pe 25 de lei (in banii de atunci erau 3 kg de zahar). Dupa ceva vreme, cineva si-a adus aminte de piesa, iar Florea in inocenta lui de poet a recunoscut ca el a profitat de situatie. Si de aici, un sir intreg de intamplari nefericite, intalniri cu seful de personal si directorul, presiuni si amenintari, rezumate astfel in final:
Dac-o fi asa sa fie,
Florea merge-n puscarie.
Din totdeauna am iubit poezia. Si atunci cand a fost sincera cu mine si atunci cand n-a fost. Ma intreb cat de sincer am fost eu cu ea. Voi incerca acum sa spun ce gandesc fara ocolisuri. Pare un gest nebunesc dar poate ca merita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Au fost zile cu ploi infernale, zile care parca nu se mai terminau. La fel si ploile, veneau oricand si de oriunde. Cel putin asa se vedea d...
-
De la Titi, un coleg de liceu, am aflat despre Florea. Florea, si nu mai stiu cum, era un poet ultracunoscut la locul lui de munca. Dupa por...
-
Spun unii ca se poate scrie poezie despre absolut orice. Pot fi de acord in masura in care in spatele fenomenului exista macar un pic de emo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu