N-am mai postat pentru ca intre timp am mai citit si priceput cate ceva despre haiku.
O prima concluzie la care am ajuns este ca toate incercarile mele anterioare nu se pot incadra in acest gen, decat din punct de vedere al constructiei in trei versuri de cate, respectiv, 5 - 7 - 5 silabe. Motivul este foarte serios: in haiku nu sunt admise metaforele. Ori, in cazul meu, unele metafore sunt cat casa.
Ce am mai aflat si sper sa am in vedere de acum inainte. Teoria suna cam asa: un haiku este alcatuit din doua parti: un fragment (tema) si o sintagma inspirata de fragment. Riscand sa devin plicticos prin repetare, fragmentul configureaza dispoziţia sau ambianta generala a poemului, in timp ce sintagma se concentreaza pe ceva foarte special care are loc in prezent, un detaliu pentru care doar cateva cuvinte sunt folosite pentru a “picta” tabloul.
Cu toata simplitatea sa, un haiku este o poezie virila, o meditatie asupra sortii omului in universul mic si mare, alaturi de celelalte vietuitoare si plante, care surprinde desfasurarea vietii umane in mijlocul fenomenelor.
In prezent, arta moderna incearca – se pare – sa elimine limitele legate de tiparul 5-7-5 al silabelor, mai ales pentru ca in japoneza, spre deosebire de alte limbi, toate silabele sunt egale. Apar astfel noi reguli care lasa mai libera imaginatia artistului sa se concentreze asupra continutului, nu a numarului de silabe. Sigur, variatia numarului de silabe nu este foarte mare, deoarece menirea unui haiku este sa spuna cat mai multe in cat mai putine cuvinte (silabe)
Desi numarul de silabe poate varia in fiecare vers sau chiar in totalitate, desi o compunere moderna poate avea numai doua versuri, un poem se incadreaza in 'categoria' haiku numai daca constructia sa este realizata dupa regula fragment-sintagma.
Gata cu teoria, oricum peste ceva vreme o voi intelege cu totul altfel. Hadeti sa va dau un un exemplu personal.
dupa furtuna -
ingramadite sub pomi
corcodusele
