Ce este un haiku modern

N-am mai postat pentru ca intre timp am mai citit si priceput cate ceva despre haiku.

O prima concluzie la care am ajuns este ca toate incercarile mele anterioare nu se pot incadra in acest gen, decat din punct de vedere al constructiei in trei versuri de cate, respectiv, 5 - 7 - 5 silabe. Motivul este foarte serios: in haiku nu sunt admise metaforele. Ori, in cazul meu, unele metafore sunt cat casa.

Ce am mai aflat si sper sa am in vedere de acum inainte. Teoria suna cam asa: un haiku este alcatuit din doua parti: un fragment (tema) si o sintagma inspirata de fragment. Riscand sa devin plicticos prin repetare, fragmentul configureaza dispoziţia sau ambianta generala a poemului, in timp ce sintagma se concentreaza pe ceva foarte special care are loc in prezent, un detaliu pentru care doar cateva cuvinte sunt folosite pentru a “picta” tabloul.

Cu toata simplitatea sa, un haiku este o poezie virila, o meditatie asupra sortii omului in universul mic si mare, alaturi de celelalte vietuitoare si plante, care surprinde desfasurarea vietii umane in mijlocul fenomenelor.

In prezent, arta moderna incearca – se pare – sa elimine limitele legate de tiparul 5-7-5 al silabelor, mai ales pentru ca in japoneza, spre deosebire de alte limbi, toate silabele sunt egale. Apar astfel noi reguli care lasa mai libera imaginatia artistului sa se concentreze asupra continutului, nu a numarului de silabe. Sigur, variatia numarului de silabe nu este foarte mare, deoarece menirea unui haiku este sa spuna cat mai multe in cat mai putine cuvinte (silabe)

Desi numarul de silabe poate varia in fiecare vers sau chiar in totalitate, desi o compunere moderna poate avea numai doua versuri, un poem se incadreaza in 'categoria' haiku numai daca constructia sa este realizata dupa regula fragment-sintagma.

Gata cu teoria, oricum peste ceva vreme o voi intelege cu totul altfel. Hadeti sa va dau un un exemplu personal.

dupa furtuna -
ingramadite sub pomi
corcodusele

Prima poezie

 Daca este vorba sa depanam amintiri, apoi aici ati nimerit foarte bine. Desi sunt la o varsta respectabila, stau inca bine cu memoria. Chiar prea bine ar zice unii. 

Apoi am si ce povesti, ca n-am fost facut sa stau locului, ci m-am bagat din curiozitate, talent si prostie (uneori toate la un loc) in tot felul de chestii. Unele placute, altele mai putin. Din unele am iesit bine, din altele sifonat rau de tot. Ce este mai grav, este ca nu intotdeauna am invatat ceva. Altfel nu le-as fi repetat. C'est la vie, toujours parșivă.

Pe urma, mie imi place sa scriu, simt chiar o relaxare. Pot chiar spune ca ma exprim mai bine in scris. Asa am ocaza sa citesc o data ce-am scris si sa mai 'aduc din condei'. Verba volant, si trebuie sa ai minte maxima sa cuprinzi dintr-o suflare tot ce trebuie spus prin viu grai. Ceea ce, cu sincera parere de rau, nu este cazul meu.

Prima poezie am scris-o prin clasa a 5-a. Abia aflasem ca romanul s-a nascut poet si tinem mult sa confirm ca este adevarat. Debutul s-a produs in timpul unei ore de educatie fizica, in conditii cu totul specifice. Se intampla ca doua clase, a V-a B si a VI-a A, sa aiba ora de sport in acelasi timp. Cei doi profesori au decis sa organizeze un meci de fotbal intre cele doua clase. Ca sa nu fie prea multa puradime pe teren, fetele au fost trecute din prima la galerie (sa mai spuna cineva ca majoretele n-au traditie in Romania). 

Cu baietii a fost un pic mai complicat, pentru ca a fost nevoie de un pic de selectie. In primul rand au fost trimisi la galerie cei dolofani. Apoi a venit momentul cand colectivul i-a exclus pe cei care nu stiau cu bașica. Cum eu faceam parte din ambele tabere, am fost asezat langa fete. Dar pentru ca eram bunicel la celelalte materii, am fost acreditat sa scriu despre eveniment in gazeta de perete a clasei.

Cei de clasa a VI-a s-au descurcat mai bine in teren, probabil ca mai jucasera si alta data. Colegii mei alergau cu totii ca niste capiati dupa mingea care era doar una singura. Fara mine in teren, au fost vanturati ca pleava, un scor de maidan. Pe margine, eu eram furios pe toata lumea. Pe cei din a VI-a ca ne umilisera, pe ai mei din a V-a ca ma dadusera afara. Spre sfarsitul meciului, sufletul meu de roman a vibrat revarsand in juru-i geniu, talent si frustrare:

Pionieri din clasa noastra,
Adunati-va cu toti
Si-nvatati echipa voastra
Sa joace la doua porti

Si pentru ca razbunarea sa fie completa, a doua zi am publicat poezia la Gazeta de Perete a clasei. Dupa cum vedeti, ca poet am ștate vechi si un CV solid. Va astept la dezbateri si contraziceri. Nu ezitati, raspund la provocari.