Se afișează postările cu eticheta povesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povesti. Afișați toate postările

vineri, 14 august 2020

Un basm spus in strada

Spun unii ca se poate scrie poezie despre absolut orice. Pot fi de acord in masura in care in spatele fenomenului exista macar un pic de emotie. Altfel, ti-ai face din timp o lista cu subiecte sau, pentru economie de timp, ai ruga pe cineva sa o faca si dimineata, dupa ce bei cafeaua, vezi la ce rand ai ajuns si dai drumul la treaba. Cand inchei, bifezi in dreptul liniei ca sa nu te mai ocupi de o problema deja rezolvata si astepti sa treaca timpul pana la urmatoarea dimineata sau urmatoarea cafea, cand vine vremea sa pui degetul pe urmatorul rand din lista. Si asa mai departe ...

Lucrurile par simple, mai ales din punctul de vedere al celor care sunt specializati pe critici si comentarii. La ei, momentul de creatie este simplu, mecanic, motiv pentru care nici nu-l inceraca. Poti face poezie din orice, deja este un lucru stabilit.

Sunt strazi si strazi, dar este una anume care ma emotioneaza. De cate ori trec pe acolo n-am loc de amintiri. Din pacate amintirile au ramas numai in memoria mea pentru ca mediul inconjurator este transformat radical. Nici urma de romantism. Magazin langa magazin, interes langa interes, esti un client si atat, rasplatit cu un salut doar atunci cand cumperi ceva. Te baga mai mult seama cersetorii.

Pentru mine strada asta inseamna in primul rand milioane de pasi ai copilariei. Adica o viata, o altfel de viata. In plus, are un nume care imi aminteste de basmele pe care le-am citit.. Asa am capatat curajul sa scriu. Fiecare are dreptul sa creada si sa inteleaga ce vrea

basm de stradă

trecerea de pietoni resemnata in trei culori
pericol de viata fara de moarte
trotuarul cade furisat inauntrul vitrinelor limpezi
de sare in bucate
nicio farâma ramasa din milioanele de pa?i de copil

punctele cardinale se harjonesc in rigole
insirand margaritele
pelerinii nocturni rasfira luceferii de dimineata
in fire de busuioc

plictisitor de pedanta ziua
goneste zephirul cu sapte capete
de-a lungul rasuflarii mele
strigatul plecat din fereastra copilariei
sta prins voiniceste in marul de aur
remuscarea anilor sare din cui
in strada veche
crestand pe cel vinovat de lupta dreapta
dupa ce si-a cerut iertare
imparatul a invitat fata pe ringul de dans

 

 

 




Unde este bucuria