Se afișează postările cu eticheta postaș. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta postaș. Afișați toate postările

marți, 30 ianuarie 2024

Unde este bucuria

 De mai mult de o jumatate de an stau departe de inspiratie. Sau, mai degraba, inspiratia sta departe de mine.

Cel mai sigur, eu sunt principalul vinovat. Imi tot caut o poteca spre originalitate si nu o gasesc. Poate ca trebuia sa o caut cu mult timp inainte, dar am abandonat gandul si intentia timp de aproape 40 de ani. Acum nu mai este timp destul pentru cautari. Sau sunt prea multe cautari care se cer urmate.

Cu peste un an in urma mi-au fost admise doua poeme in Viata Romaneasca. Mi-ar placea sa cred ca este un lucru deosebit. Dar in loc sa ma stimuleze, mai rau m-a rasucit in jurul axei. Poate ca nici nu este un lucru deosebit asa cum cred eu.

Candva, imi pusesem in gand aduc la lumina niste amintiri despre bunicul meu si satul lui, sat in care am petrecut multi ani pana sa ajung bun de scoala. Lucruri pe care le-am trait, lucruri pe care doar le-am auzit de la altii.Ce mai tin si eu minte. Poate ca le voi aduna intr-un volum, mai ales daca voi gasi pe cineva care sa adauge niste imagini potrivit de naive. Sa vadem. Ar fi nevoie si de o prefata scrisa mai cu dichis

Iata mai jos, ultima amintire. In minte ma mai zgandara una, dar nu stiu cand o voi asterne pe hartie. Sper sa nu fie mult de asteptat, mai treceti pe aici.

Cicerone, poștașul

de-a lungul vieții de poștaș
cicerone apucase sa distrugă cinci biciclete
cât despre suflete
nu era bătătura în magherani
în care sa nu fi adus durerea macar pentru o clipa

e mult mai ușor pentru fiecare
să primească veștile proaste prin vorbe
dupa cum gândea el
era mai bine la început
când aduna lumea la primărie cu goarna
le spunea ce avea de spus
ridica șapca în semn de rămas bun
dupa care tot omul
pleca îndărăt cu soarta lui pe umeri
unii care se-mpiedicau în drum
de ușa lui gore cârciumarul
se aruncau în pat de cum ajungeau acasa
și se sculau a doua zi mai liniștiți

când veștile proaste sunt scrise
nu e cum le-ai auzi o data și s-ar termina
îndeși scrisoarea în buzunar
o citești iarași când dai de ea
și primești veștile proaste din nou
fara sa-ți dai seama
ca sunt tot acelea de ieri
cei din sat se obișnuiseră
sa-i vadă mâna tremurândă 
batând vești stinghere pe la porți

pâna-ntr-un an 
când i-a picat în tolbă
una dintre frunzele nenorocoase ale toamnei 
a suflat cu goarna adunarea la primărie
și salutând cu șapca lui cea veche
le-a spus celor de față 
ca bucuria este întotdeauna 
de partea celor care așaza stelele pe cer

 

Unde este bucuria