Uneori amintirile vin nechemate. Eu stau intr-un bloc construit cu vreo 40 de ani in urma in zona copilariei mele. Din tot ce-a fost au mai ramas doua strazi cu numele. Pe una din ele sunt si acum o multime de case in picioare. N-au apucat sa le mai darame. Erau programate in etapa de sistematizare a zonei, cand strazile trebuiau indreptate, aliniate, largite. Dar au scapat.
Intersectia despre care va povestesc exista si inainte. De fapt o vale in care se intalneau vreo 3-4 strazi. Cand ploua se aduna apa din toate partile. Noroc ca solul era nisipos si se scurgea repede. Chiar asa ii ziceam zonei, ”hai pe la Nisipuri”.
Era o fantana un pic mai sus. Oamenii o ingrijeau, era mereu varuita si curata. Avea si apa buna, te racorea.
Cand ies din casa, dupa coltul blocului dau cu ochii in plina intersectie. Uneori imi aduc aminte fara sa vreau de ce era acolo odata. Alteori, nu. Depinde de dispozitie si poate ca nu numai de ea.
zi de intersectie
căldură cât să lepezi toate
vorbele-n vânt
n-ai loc de cartoane și lăzi să ocolești colțul obscen al blocului
orice petic de umbră a fugit din calea străzii
soare vărsat de fiecare pas
în guri de canal duhnind a nepăsare
în față intersecția încurcată de linii și marcaje
mai sus curba ferindu-se de oficiul poștal
la stânga
scrisori care nu știu unele de altele
în față un chioșc de ziare cu pagini înregistrate
reviste indiscrete zâmbesc din vitrină
minimarket farmacie bănci
credite azvârlite în clienți cu un simplu print
apoi blocuri
înainte era un izvor bun săpat într-o fântână văruită
obrajii clipoceau în ciutura neagră
toamna veneam la furat de gutui citate din lună
tehnică specială
le învârteam ca pe un bec să se rupă pe mutește
eludam gravitația universală
codificat ziceam că stingem lumina pomilor din grădină
știu sigur că ne reușea figura asta
în jur era o beznă că în miez de nucă
mașini căutăndu-se unele pe altele după culoare
aleargă în mintea mea
câmpul magnetic al pământului zăpăcește orice limbă
trebuie să mă dau la o parte
trecerea de pietoni a căzut din picioare
leșinată
abia se mai văd coastele întinse pe asfalt
la semafor ochiul clipește absent o singură dată
taxiurile își unesc destinele în borcanul cu miere
galbene
din spate claxonează 24
n-ai loc de cartoane și lăzi să ocolești colțul obscen al blocului
orice petic de umbră a fugit din calea străzii
soare vărsat de fiecare pas
în guri de canal duhnind a nepăsare
în față intersecția încurcată de linii și marcaje
mai sus curba ferindu-se de oficiul poștal
la stânga
scrisori care nu știu unele de altele
în față un chioșc de ziare cu pagini înregistrate
reviste indiscrete zâmbesc din vitrină
minimarket farmacie bănci
credite azvârlite în clienți cu un simplu print
apoi blocuri
înainte era un izvor bun săpat într-o fântână văruită
obrajii clipoceau în ciutura neagră
toamna veneam la furat de gutui citate din lună
tehnică specială
le învârteam ca pe un bec să se rupă pe mutește
eludam gravitația universală
codificat ziceam că stingem lumina pomilor din grădină
știu sigur că ne reușea figura asta
în jur era o beznă că în miez de nucă
mașini căutăndu-se unele pe altele după culoare
aleargă în mintea mea
câmpul magnetic al pământului zăpăcește orice limbă
trebuie să mă dau la o parte
trecerea de pietoni a căzut din picioare
leșinată
abia se mai văd coastele întinse pe asfalt
la semafor ochiul clipește absent o singură dată
taxiurile își unesc destinele în borcanul cu miere
galbene
din spate claxonează 24
autobuzul
pensionarilor cu abonamente gratuite
are stație
mai sus intersecția se frânge într-o stradă perpendiculară
aici stătea moș antonie fratele bunicii după tată
n-a avut copii
nici nu știu cine i-a vândut casa
într-o iarnă a crescut un bloc înalt cu muzică la parter
și mirese furate la spart de petrecere
nu se mai nasc moșnegi
murim de dor să mai intrăm pe poartă
viața trecută se intersectează cu golurile celor vii
are stație
mai sus intersecția se frânge într-o stradă perpendiculară
aici stătea moș antonie fratele bunicii după tată
n-a avut copii
nici nu știu cine i-a vândut casa
într-o iarnă a crescut un bloc înalt cu muzică la parter
și mirese furate la spart de petrecere
nu se mai nasc moșnegi
murim de dor să mai intrăm pe poartă
viața trecută se intersectează cu golurile celor vii
